Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus

300px-Nero_pushkin

         Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (n. 15 decembrie37 – d.9 iunie68) a fost al cincilea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene.
Se presupune că a dat foc Romei. Era bănuit ca ar fi violat-o pe mama lui.
Nero face parte din acei împărati care au fost foarte aspru judecati în literatura antică. Doar în Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferită; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justetea afirmatiei lui Platon, conform căreia marea nedreptate „nu porneste de la oameni obisnuiti, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educatie gresită”.

      Biografie

Nero a fost fiul lui Cn. Domitius Athenobarbus si al Agrippinei Minor. Mama sa a devenit cea de-a patra sotie a împăratului Claudius care, în anul 50, l-a adoptat pe Nero, deschizându-i drumul spre tron. A fost proclamat împărat la 13 octombrie 54, când avea 17 ani si de un an era căsătorit cu Octavia, fiica fostului împărat. Când Nero se logodise cu Octavia si fusese adoptat de Claudius, era un băiat „de statură aproape mijlocie, corpul plin de pete si respingător, părul blond, fata mai degrabă frumoasă decât plăcută, ochii albastrii si miopi, gâtul gros, pântecul proeminent, picioarele foarte subtiri, în sfârsit o sănătate excelentă (Suetonius, Nero, 51). Manifesta o deosebită pasiune pentru arte, picta, desena, modela statuete de argilă, începuse să scrie versuri si să cânte din harpă. Dorea să citească cărti de filozofie si de literatură, să aibă prieteni, să fie sincer si să fugă de vicii. Dar mama sa se opunea categoric artelor si preocupărilor spirituale ale copilului. Dorea să facă din el un aristocrat de vita veche romană, închis, sobru si ipocrit. Agrippine admitea ca fiul său să fie initiat în filozofia lui Seneca numai în ceea ce priveste simplitatea, calităti specifice civismului roman de odinioară. Desi îsi iubea mama, copilul a intuit din timp că el avea o natură deosebită de a ei. „Agrippina –remarcă Tacitus (Anale, XII, 64) – putea da domnia fiului său, dar nu putea răbda să domnească el, era aspră si amenintătoare din fire”.

300px-Nero_Glyptothek_Munich_321

Puterea îi fusese transmisă lui Nero de un grup restrâns de persoane, în centrul căruia stătea însăsi mama sa, însă cum el nu prea era în stare să si-o exercite din pricina tineretii si a intereselor sale, Agrippinei împreună cu Burrus si Seneca le-a fost mai întâi usor să structureze politica romană. Lui Seneca i-a revenit sarcina redactării alocutiunilor tânărului principes, formulând astfel principiile unei noi politici.

Nero_1

Fatada strălucitoare acoperea însă o realitate mai putin grozavă si care prezenta deja trăsături problematice din mai multe puncte de vedere. Se pare că Nero s-a interesat prea putin de problemele politice, fiind preocupat mai cu seamă de a dobândi prestigiu înaintea senatului si a poporului prin acte de o generozitate demonstrativă. Stilul său de viată se aseamănă în multe privinte cu cel al tinerilor din familiile nobiliare bogate: el asista adesea la cursele de care, întreprindea cu un anturaj de prieteni raiduri nocturne pe străzile Romei, prilejuri cu care se ajungea la abuzuri violente, si întretinea o legătură amoroasă cu liberta Acte, legătură cu Agrippina.

Relatiile dintre mama si fiu s-au înrăutătit si mai mult atunci când Nero a început o legătură amoroasă cu Poppaea Sabinia, sotia senatorului Marcus Salvius Othon si nepoata consularului Gaius Poppaeus Sabinus. Această femeie avea o constiintă de sine mai puternică decât liberta Acte si i-a cerut lui Nero să divorteze de Octavia si să se căsătorească cu ea; întrucât o întelegere între Agrippina si Poppaea Sabina nu părea posibilă, Nero a decis să comită matricid. După ce un atentat în largul mării a esuat, Agrippina a fost omorâtă cu sabia în vila ei din Golful Neapole de către soldati ai flotei stationate la Misemum. În momentul în care se afla fată în fată cu ucigasii trimisi de fiul ei ea le-a spus „Loviti aici”, si si-a arătat pântecul din care Nero se născuse. Acesta, când i-au adus corpul gol al mamei sale moarte, n-a spus decât atât : „Ia uite, nu mi-am dat niciodată seama ca am avut o mama asa de frumoasă”. Si poate că singurul lucru pe care l-a regretat a fost că n-a avut-o atunci când ea i s-a oferit. C si în cazul lui Caligula, nu putem presupune altceva decât nebunia, pentru a explica asemenea reactii. Probabil că în sângele Claudiilor zăcea o boala sufletească ereditară .

Pentru Nero, atunci în vârstă de 21 de ani, matricidul a însemnat o cotitură în viată; începând cu această crimă, el nu s-a mai dat în lături de la omoruri, procese politice si executii atunci când era vorba de conflicte intrafamiliale sau politice.

300px-Nero_Agrippina_aureus_54

Dar si Nero a trebuit să tină cont de atmosfera de la Roma: abia în anul 62 a avut loc divortul de Octavia, care se bucura de un mare prestigiu în rândurile populatiei; când, în urma divortului, au izbucnit tulburări la Roma, Octavia a fost acuzată de adulter, exilată si omorâtă peste putine zile pe insula Pandateria.

Două evenimente din anii 64 si 65 au arătat limpede că principatul lui Nero întâmpină o ripostă crescândă din partea populatiei si îndeosebi din partea senatorilor, devenind astfel un balast pentru Imperium Romanum: incendiul de la Roma si descoperirea conjuratiei lui Piso. Incendii catastrofale avuseseră loc nu rareori în Roma antică, dar nici unul din cele din trecut nu a avut repercusiuni mai mari asupra politicii. Se spune că, cu câteva luni înainte, Nero tot bombănea că orasul fusese rău construit si că ar trebui refăcut în întregime după un plan urbanistic mai bine gândit. Să fi provocat Nero incendiul Romei? Poate că nu. În momentul acela el se afla la Anzio si a alergat repede la Roma, unde a făcut dovada unei energii de nebănuit în actiunile întreprinse pentru stăvilirea dezastrului. Dar faptul că, imediat după aceea, glasuri din popor îl acuzau, arată că, chiar dacă n-a făcut-o, lumea îl socotea în stare să o facă. Lucru destul de curios, el nu a reactionat de data aceasta la asemenea acuzatii, nu i-a persecutat nici măcar pe autorii fluturasilor si ai pamfletelor care îl arătau cu degetul în fata furiei poporului. Însă, ca un adevărat sef de regim totalitar, s-a gândit că, având în vedere dezastrul, mai înainte de a drege totul, trebuia procedat la găsirea unui vinovat. Si asa s-a întâmplat, spune Tacit, că s-a oprit asupra unei secte religioase, apărută de câtva timp la Roma, si care îsi luase numele după acela al lui Hristos, condamnat de Pontius Pilat în Palestina, pe vremea lui Tiberiu. Nero altceva nu mai stia despre acesti oameni atunci când a pus să fie arestati toti câti i-au căzut în mână si, după un proces sumar, i-a trimis în camera de tortură. Unii din ei au fost aruncati la fiare, altii răstigniti, iar altii unsi cu răsină si transformati în torte vii. Acum, împăratul putea, în sfârsit, să construiască o capitală asa cum îi plăcea. Si, la această treabă care l-a absorbit complet, chiar s-a priceput.

300px-Foro_romano

(Foro Romano)

Dar, în timp ce Roma se înălta mai frumoasă decât cea distrusă, murea Poppea, în urma unui avort. Gurile rele sopteau că vinovat era bărbatul, care îi trăsese un picior în pântece pe când se certau. S-ar putea. Oricum însă, pentru el a fost o lovitură grea, deoarece, o data cu femeia iubită, îsi pierdea si mostenitorul mult asteptat. Rătăcind îndurerat pe străzi, a întâlnit într-o zi un tinerel, Sporus, care semăna ciudat de mult la fată cu fosta sotie moarta. L-a dus cu el la palat, a pus să-l castreze si l-a luat de nevastă. Romanii comentau: „Ah, dacă si tat-su ar fi făcut la fel!…”

În timp ce supraveghea lucrările pentru înăltarea marelui palat, spionii lui au descoperit un complot care urmărea să-l instaleze împărat pe Calpurnius Piso. Au avut loc obisnuitele arestări, obisnuitele torturi, obisnuitele mărturisiri. La una dintre acestea au fost pronuntate si niste nume de intelectuali, printre care Seneca si poetul Lucan. Motivele conspiratorilor au fost formulate pregnant de pretorul Subrius Fulvius; întrebat fiind de Nero, de ce si-a încălcat jurământul de stindard, acesta i-a răspuns: „Te uram. Nici un alt soldat nu ti-a fost mai credincios atâta vreme cât meritai să fii iubit. De urât am început să te urăsc după ce ai devenit ucigasul mamei tale si al sotiei tale, te-ai apucat să conduci care de luptă, să te produci ca actor si să dai foc orasului”. Pentru a-si asigura loialitatea soldatilor, Nero a ordonat plata a 2000 de sesterti pe cap de pretor; pentru a justifica tratamentul nemilos aplicat conjuratilor, mărturisirile acestora au fost publicate sub forma unei cărti.

În planul politicii externe, Imperium Romanum a obtinut în timpul lui Nero câteva succese notabile, explicabile prin faptul că senatorii capabili au detinut însemnate functii de comandă. Astfel prin intermediul lui Gnaeus Domitius Corbulo a reusit după campanii îndelungate să obtină, în urma unor tratative abile, recunoasterea suprematiei romane în Armenia. De asemenea în 61 a izbucnit o răscoală în Bretannia, si mai târziu, mai precis în 66, o alta în Caesareea, ambele fiind reprimate.

300px-Nero_and_Poppaea_Sabina

Cruzimile, veleitătile de artist, stoarcerile de bani si totalul dezinteres al lui Nero pentru treburile publice, au produs mari dereglări în masina administratiei traditionale a imperiului, lăsate acum pe seama unor intriganti si jecmănitori ai banului public. Starea financiară era falimentară în urma risipei neroniene, din cauza constructiilor extravagante si a dărniciei fără sens. Tezaurul statului se golise; jefuirea templelor si a altor institutii publice nu mai dădeau suficiente venituri. Se confiscau acum pe scară largă marile proprietăti private. Un exemplu grăitor în acest sens sunt cei sase latifundiari din Africa care au fost executati de către Nero spre a le răpi imensele domenii agricole. Haosul si dezordinea trecură din Roma în provincii, unde în locul conspiratiilor s-au produs „pronunciamentele” militare. Puterea lui Nero se considera temeinică doar în Roma. Acolo poporul era îndopat cu pâine si spectacole, iar fidelitatea pretorienilor era cumpărată cu donatii în bani. Opozitia aristocratică, din sânul căreia se organizau comploturile, nu mai prezenta pericol. Dar provinciile sufereau acum foarte mult din pricina eforturilor financiare impuse de risipitorul Nero. Asasinarea lui Corbulo îi înstrăinase o parte din armată.

A urmat o serie de lupte. Noile defectiuni îl treziseră cam tărziu pe Nero. Se întoarse degrabă la Roma, si îsi reluă programul obisnuit de spectacole si banchete, stiindu-se protejat de garda pretoriană comandată de către Tigellinus. În cele din urmă, Nero îndrepta o armată împotriva lui Galba (un bătrân de 73 de ani, dar cunoscut ca destoinic militar, care avea de partea lui aproape întregul Occident), comandată de Rubrius Gallus, dar aceasta trecu de partea adversarului. Aflând tradarea, Nero îsi rupse hainele si se lovi cu pumnii în cap strigând: „De ce nu sunt mort! Iată-mă prăbusit în neagră mizerie, deoarece am pierdut un imperiu si încă trăiesc!”

300px-John_William_Waterhouse_-_The_Remorse_of_the_Emperor_Nero_after_the_Murder_of_his_Mother

(Remuscările a împăratului Nero, după moartea mamei sale)

             

Deodată Nero observă că se făcuse gol în jurul lui. Intraseră în pământ toti bunii săi prieteni; până si Tigellinus „străluci” prin absentă. Capitala căzuse pradă unor zvonuri alarmante, în legătură cu unele nebunii neroniene în proiect, ca o nouă incendiere a orasului, eliberarea din menajerii a unor fiare ca să sfâsie populatia s.a . În seara de 8 iunie i se adusese la cină mesaje despre proclamarea ca împărat a lui Galba. Răsturnă masa cu o lovitură de picior si alergă spre o cutiută de aur în care-si păstra otrava, dar si aceasta fusese furată din palat. Alerga furios afară cu intentia de a căuta o corabie care să-l ducă în Egipt si de acolo să treacă în Partia. Totul era însă zadarnic: se culcă, ascuns în grădina palatului, până ce fu trezit de zgomotul unor trăsnete. La lumina fulgerelor, zări cum Tigellinus îi retrăgea garda de la palat. Voi să-si curme zilele, dar nici unul dintre sclavi nu voi să-si înfigă cutitul în gâtul taurin al tiranului, ceea ce îl făcu să strige cu disperare: „ Am ajuns să nu mai am nici prieteni si nici dusmani!”

Un ofiter din Garda, căruia i-a cerut să-l însotească în fuga sa, i-a răspuns cu un vers din Virgiliu: „E oare atât de greu să mori?”

Siemiradzki_Christian_Dirce

(Siemiradzki Christian Dirce)

Da, pentru el era foarte greu. Si-a făcut rost de putină otravă, dar n-a avut curajul s-o ia; s-a gândit să se arunce în Tibru, dar n-a avut tăria. S-a ascuns în vila unui prieten pe Calea Salaria, la zece kilometri de oras. Acolo a aflat că l-au condamnat la moarte „după obiceiul din bătrâni”, adică prin biciuire. Îngrozit, a pus mâna pe un pumnal, ca să si-l înfigă în piept. Dar, mai înainte de asta, i-a încercat vârful si si-a dat seama că „doare”. Când a auzit răsunând afară zgomot de copite, s-a decis să-si taie beregata. Dar mâna i-a tremurat, si l-a ajutat secretarul, Epafroditus, să-si nimerească artera carotidă. „Ah, ce artist dispare cu mine!” a murmurat el horcăind. Ostasii lui Galba i-au respectat cadavrul, care a fost înmormântat modest de către bătrâna lui doică si de prima sa iubită, Acte. Destul de ciudat, mormântul lui a rămas multă vreme acoperit cu flori, mereu proaspete; si numerosi oameni continuau să creadă la Roma că nu e mort si că se va înapoia. Acestea sunt în general, idei care încoltesc într-un pământ udat cu regrete si sperante.

300px-Siemiradski_Fackeln

(Siemiradski Fackeln)

Să fi fost Nero, la urma urmelor, mai bun decât ni-l descrie istoria? Posibil, pentru ca nu exista date concrete pentru a dovedi faptul ca ar fi fost un tiran.

Mirleneanu Dragos Mihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s