Imparatul Traian

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Impărat Roman între (98 -117) a fost al doilea dintre cei asa-zisi cinci împărati buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) si unul dintre cei mai importanti ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.

Traianus_Glyptothek_Munich_336

Origine

Traian a fost fiul lui M. Ulpius Traianus, un proeminent senator si general dintr-o familie romană faimoasă. Familia s-a stabilit in provinciaBaetica, in Spania de azi, cândva spre sfârsitul celui de-al Doilea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat si după moartea sa.

S-a născut pe 18 septembrie, 53 in orasul Italica, din provincia romană Hispania. Tânăr fiind, a urcat in ierarhia armatei romane, luptând in cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, in zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domitian impotriva germanilor si era unul dintre cei mai mari comandanti militari ai imperiului când Domitian a fost ucis in 96.

Renumele său i-a servit in timpul succesorului lui Domitian, Nerva, care era nepopular in cadrul armatei si avea nevoie de cineva ca să obtină sprijinul legiunilor. A obtinut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său si succesor, in toamna anului 97 (27 octombrie). Viitorul impărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adoptie, obtinând astfel bunăvointa lui Traian pentru restul vietii sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supusi. Astfel primul roman ne-italian a devenit impărat.

Traian Optimus

Noul impărat a fost primit de oamenii din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a justificat prin guvernarea pasnică si fără vărsare de sânge, spre deosebire de domnia lui Domitian. A eliberat cetătenii romani care fuseseră inchisi pe nedrept de Domitian si a returnat proprietăti confiscate. Istoricul Dio Cassius sustine că ii plăceau vinul si băietii, dar că pederastia lui nu a făcut rău nimănui. Popularitatea sa a ajuns la asemenea nivel incât Senatul Roman i-a dat lui Traian titlul de optimus, adică cel mai bun.

Traian – Dacicus Maximus

Dar Traian a rămas in istorie si pentru luptele sale. In 101, a lansat o expeditie in regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre si l-a fortat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a intors la Roma incununat cu succes si a primit titlul de Dacicus Maximus.

Totusi, la scurt timp, Decebal a adus iarăsi probleme Imperiului Roman, incercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture. Traian se hotărăste să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, si reusesc să cucerească Dacia in106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă. Decebal s-a sinucis, iar in locul capitalei distruse Traian a construii un nou oras, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani si a anexat-o ca provincie romană.

Pe urmele lui Alexandru cel Mare

Cam in acelasi timp, regele Nabateei a murit. El a lăsat mostenire regatul său lui Traian, in timp ce Dacia era cucerită, iar imperiul a câstigat astfel ceea ce va deveni provinciaArabia Petrea (sudul Iordaniei de azi si o mică parte din Arabia Saudită).

Pentru următorii sapte ani Traian a domnit ca un impărat civil. In acest timp a corespondat cu Pliniu pe tema crestinilor, spunându-i in principiu că ii va lăsa in pace atât timp cât nu-si vor practica religia in public. A construit câteva noi clădiri, monumente si drumuri in Italia si Iberia natală. Magnificul forum, ce adăposteste si Columna lui Traian, care amândouă au fost ridicate pentru a comemora victoriile din Dacia, se mentin in Roma până in zilele noastre, asa cum se mentine si arcul de triumf din Mérida.

150px-TRAJAN_RIC_II_255_-_859421

In 113 s-a imbarcat pentru ultima campanie, provocat fiind de decizia Partiei de a pune un rege pe tronul Armeniei, un regat asupra căruia cele două mari imperii au impărtit hegemonia incă de pe timpul lui Nero. Traian a ajuns primul in Armenia, l-a detronat pe regele existent si a anexat regatul la Imperiul roman. Apoi si-a indreptat atentia către sud, către Partia, cucerind Babilonul, Seleucia si in final Ctesiphon, capitala Ameniei, in 116. A continuat să meargă către sud, către Golful Persic, a declarat Mesopotamia drept nouă provincie a imperiului, si s-a plâns că e prea bătrân pentru a-i călca pe urme lui Alexandru cel Mare.

Roman_empire

Si totusi nu s-a oprit aici. Mai târziu, in anul 116, a trecut muntii Khuzestan din Persia si a cucerit marele oras Susa. L-a detronat pe regele PartieiChrosoes si si-a urcat pe tron propria marionetă, pe Parthamaspates. Imperiul roman nu va mai inainta niciodată atât de mult spre est.

La acest moment sortii războiului precum si propria-i sănătate, l-au trădat. Cu orasul-fortăreată Hatra de pe râul Tigru in spatele său, a continuat să reziste atacurilor romane. Evreii s-au răsculat, la fel si populatia Mesopotamiei. Traian a fost astfel fortat să-si retragă armatele pentru a inăbusi revoltele. Traian vedea acest lucru ca pe un amănunt minor, dar nu a mai apucat să conducă o armată pe câmpul de bătălie.

Decesul si renumele

Târziu in 116, pe când se odihnea in provincia Cilicia si plănuia incă un război impotriva Partiei, Traian s-a imbolnăvit. Sănătatea i s-a inrăutătit in primăvara si vara lui 117, până când la 9 august a murit. Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian. Acesta, devenind impărat, a returnat Mesopotamia Partiei. Toate celelalte teritorii cucerite de Traian au fost păstrate.

Cenusa impăratului a fost depusă in incăperea de la baza columnei lui Traian (columnă ce fusese ridicată atât pentru a comemora victoriile impăratului, fiind o adevărată istorie gravată in piatră, cât si pentru a-i servi ca mausoleu). O inscriptie de la intrarea in interiorul columnei, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are următorul cuprins:

Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is oper]ibus sit egestus.[2]

Pentru următoarea perioadă, oricărui impărat nou, chiar si a celui al Imperiului Bizantin, i se ura in Senat să fie felicitor Augusto, melior Traiano, adică „mai fericit ca Augustus si mai bun ca Traian”. Spre deosbire de alti conducători din istorie, reputatia lui Traian a rămas nepătată timp de mai mult de 1900 de ani.

Unii văd in Traian un exemplu al acceptării din partea Romei a idealurilor de pe cuprinsul imperiului, in timp ce altii consideră ascensiunea unui spaniol la tronul Romei ca fiind inceputul sfârsitului adevăratei societăti romane antice.

Columna-lui-Traian

(columna lui Traian)

Mirleneanu Dragos Mihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s