Sistemul Nostru Solar

Sistemul solar

Sistemul solar este un ansamblu component al Galaxiei Calea Lactee, fiind alcătuit din Soare, planete, sateliți naturali, comete, asteroizi, meteori și materie interplanetară.

Mai general, o stea împreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său se numește sistem stelar, termenul „solar” referindu-se strict la steaua numită „Soare” (din lat.sol).

Contextul galactic

În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din brațele exterioare, numit Brațul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra apariției vieții pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mișcare de revoluție în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanță de 25.000—28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluție de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcția este orientată spre poziția actuală a stelei Vega.

În imediata apropiere se află sistemul de trei stele Alfa Centauri (din constelația Centaurus), compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A și B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanță de 0,2 ani-lumină pitica roșie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanță de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. În continuare în ordinea distanței se găsesc:

• Steaua lui Barnard: 5,9 ani-lumină
• Wolf 359: 7,8 ani-lumină
• Lalande 21185: 8,3 ani-lumină
• Sirius: 8,6 ani-lumină
• UV Ceti: 8,7 ani-lumină
• Ross 154: 9,7 ani-lumină.

Caracteristici ale planetelor

Tabelul de mai jos prezintă diametrul, masa și raza orbitală a planetelor, toate cantitățile fiind normalizate la cele ale Pământului.

Dimensiunle planetelor

Planetă	Diametru ecuatorial	Masă	Razăorbitală
Mercur	0,382	0,055	0,38
Venus	0,949	0,815	0,72
Pământ	1,00	1,00	1,00
Marte	0,53	0,107	1,51
Jupiter	11,20	317,80	5,20
Saturn	9,41	95,152	9,54
Uranus	3,98	14,536	19,22
Neptun	3,81	17,147	30,06

Planete interioare si exterioare

Comparaţie între Soare şi planetele sale

      MERCUR – dintreplanetelecaPamantul, Mercuresteceamai mica siceamaiapropiata de Soare. In timpulzileitemperaturile de peMercur pot atinge 700 K., iar in timpulnoptii pot scadepana la 100 K. Presiunea de pesuprafataluiMercureste de celmult 1 milibar. O caracteristicaspecificaluiMercurestealdeboul, saucapacitatea de a reflectarazelesolare. AldeboulluiMercureste de 0,12. PesuprafataluiMercur se pot observacratere, brazde, rupesurisilineamente. Mercurnu arenici un satelit.
Diametrulecuatorial: 4878 km. ;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 59 zile ;
Densitateamedie: 5,44 g/cm@3 ;
Timpul de rotatie in jurulsoarelui: 88 zile ;
     VENUS – pentrucaapartinecelormaistralucitoarecorpuriceresti a fostnumitadupazeitafrumusetii la greci. Este de 15 orimaistralucitoaredecat Sirius consideratceamaistralucitoarestea. Venus se apropiecelmaimult de Pamant, trece la numai 42 milioane km de noi. Atmosferaestealcatuita in majoritate din bioxid de carbon ( 96% ), alteelemente: 3,5% nitrogen, 0,135% aburi de apasialte gaze. Bioxidul de carbon creazaefectul de sera, decitemperaturaestefoarteridicata de aproape 700 K. Presiuneaatmosfericaeste de 90 bari.
Diametrulecuatorial: 12.104 km ;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 243 zile ;
Densitateamedie: 5,26 g/cm@3 ;
Perioada de rotatie in jurulSoarelui: 225 zile;
Nu are sateliti ;

     MARTE – (planetarosie) suprafataplaneteiesteacoperita de cratere. Atmosferaestealcatuita din 95% bioxid de carbon, 3% azotsialte gaze. CasiPamantul, Marte areIonosfera. Temperatura in timpulzileiura la 15 grade C iarnoapteascade la –80 grade K. Poliiplaneteisuntacoperiti de calote de gheata. In timpulveriicalotele se micsoreazasau se topesc in totalitate. PeMarte se pot observafurtuni de nisip a carorvitezapoatesaajunga la 60 km/h si se pot inaltapana la 30 km. CelemairecentecercetariaratacaMarte are o rezervaimensa de apachiarmai mare decat a Pamantului. Marte are doisatelitidescoperiti de Asaph Hall in 1877, numitiPhobossiDeimos, dupacaiizeuluirazboiului.
Diametruecuatorial: 6794 km ;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 24 h 37’ ;
Densitateamedie: 3,93 g/cm@3 ;
Perioada de rotatie in jurulSoarelui: 687 zile.
     JUPITER – esteceamai mare planeta din sistemul solar. Nu aresuprafatasolidavizibila. O formatiunespecifica de pesuprafataplaneteiestePata Rosie. A fostobservata prima data de astrologulfrancez Jean D. Cassini in 1665. Pata are 48.000 km lungimesi 11.000 km latime. Se presupunecaeste un ciclonatmosferic al planetei Jupiter. Temperatura de pesuprafataplaneteieste de 2000 K. Presiuneaeste de 200.000 orimai mare decat a Pamantului. Din masatotala 76% estehidrogeniar 22% heliu. Are 16 sateliti: Metis, Amalthea, Thebe, Io, Europa, Ganimede, Callisto, Leda, Himalia, Lysithea, Elara, Ananke, Carme, Pasiphae siSinope.
Diametrulecuatorial: 142.800 km;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 9h 55’ ;
Densitateamedie: 1,3 g/cm@3 ;
Perioada de rotatie in jurulSoarelui: 11,86ani .
     SATURN – esteceamaiindepartataplanetadintreplanetelecunoscute in antichitate. Ineleleplanetei se afla in planulecuatorului, ele au fostobservate de Galilei in 1610. Inelelesuntformate din particulemiciprobabilbucati ale unuisatelitsfaramat din cauzaatractieigravitationale. Probabilitateaeste mare caelesa fie acoperite de un strat de brumasaugheata. Unul din satelitiiSaturnului are atmosferaformata in proportie de 99% din azot. Saturn are 21 de sateliti: Atlas, Prometeu, Pandora, Epimetheu, Janus, Mimas, MimasB, Encelad, Tethys, Telesto, Calypso, TethysB, TethysC, Dione, 1980S6, DioneB, Rhea, Titan, Hyperion, Iapetussi Phoebe.
Diametrulecuatorial: 120700 km ;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 10 h 40’ ;
Densitateamedie: 0,7 g/cm@3 ;
Temperaturamedie: 180 grade C ;
Perioada de rotatie in jurulSoarelui: 29,46 ani ;
     URANUS – a fostdescoperit de William Herschel pe 13 martie 1781. Este mai mare de 60 oridecatPamantul. Este o lume de gheatainvelitde hidrogen, heliusimetan. Temperatura nu depaseste 103 K. La inceputulanului 1977 uncercetator a semnalatexistentaunuiinel. Dupainformatiilesondei “Voyage 2”, inelulestealcatuit din 11 inelemaimici. Are 15 sateliti, 10 dintreacestia se afla la 50.000 – 86.000 km de planeta.Celelalte 5 sunt: Miranda, Ariel, Umbriel, Titaniasi Oberon.
Diametrulecuatorial: 508.00 km ;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 17h 14’ ;
Densitateamedie: 1,2 g/cm@3 ;
Perioada de rotatie in jurulSoarelui: 84 ani.
     NEPTUN – a fostdescoperit in 1846. Cercetarile au demonstratcatraectoriaplanetei Uranus esteinfluentata de o altaplaneta. Astrologul U. Leverrier a prevazutexistentauneiplaneteperturbatoare. A trimiscalculele la Berlin undeJohanen Galle a gasitplaneta la 1 grad distanta de loculprevazut de Liverrier. Neptunestefratelegeaman a lui Uranus, dar are atmosferamaibogata in metan, ceeace ii conferaculoareaalbastra. O formatiunece se poateobservaesteMareaPetaInchisa, care este un cicloncasiPata Rosie. Planeta are 8 sateliti, dintre care doi au nume: Triton siNreida.
Diagonalaecuatoriala: 486.000 km ;
Perioada de rotatie in jurulaxei: 16 h 3’ ;
Densitateamedie: 1,6 g/cm@3 ;
Perioada de rotatie in jurulSoarelui: 164,8ani.
     PLUTO – a fostdescoperitape 12 martie 1930. Stimfoarteputinelucruridespreaceastaplaneta. Inca nu s-a pututdemonstraca are atmosfera. S-a demonstratnumaica Pluto are unsatelit: Charon.

Planeta V

Astronomii John Chambers și Jack Lissauer de la NASA au dedus prin simulări pe calculator că este posibil ca în trecutul îndepărtat (acum mai mult de 4 miliarde de ani) să fi existat o planetă terestră între Marte și centura de asteroizi. Cercetătorii spun că această planetă, pe care au numit-o „planeta V”, s-a format pe o orbită cu excentricitate redusă, dar că în urma interacției gravitaționale cu asteroizii a intrat pe o orbită foarte excentrică și în cele din urmă a căzut pe Soare. Aceste interacții gravitaționale au dus la apariția asteroizilor care și în prezent intersectează orbita lui Marte; în același mod a crescut și rata de impact cu Luna.^[1][2]

Explorarea planetelor

Lansare	Misiune	Eveniment
1962	Mariner 2 (SUA)	Prima sondă care a transmis date despre Venus
1965	Mariner 4 (SUA)	A trimisprimeleimagini de peMarte
1969	Mariner 6 si 7 (SUA)	Au cercetatatmosferamarțiană
1970	Venera 7 (URSS)	Prima aterizarepe Venus; prima aterizarepealtăplanetă
1972	Venera 8 (URSS)	A aterizatpe Venus și a transmismesaje
1973	Mariner 10 (SUA)	PrimulzborpelângăMercur
1973	Pioneer 10 (SUA)	Primulzborpelângă Jupiter
1973	Pioneer 11 (SUA)	Primulzborpelângă Saturn
1976	Viking 1 si 2	Prima aterizarepeMarte; a transmisimaginișianalize de sol
1977	Voyager 1 si 2 (SUA)	A exploratsatelițiilui Jupiter; a zburatspre Uranus șiNeptun
1992	Ulysses	Zborpestepoliilui Jupiter
1995	Galileo (SUA)	Prima sondăînatmosferalui Jupiter
1997	Pathfinder (SUA)	Vehicul Sojourner – analizachimică a rocilor de peMarte

MirleneanuDragosMihai

Nicolae Balcescu

Nicolae Bălcescu s-a nascut in data de 29 iunie 1819 la București si a murit pe 29 noiembrie 1852,la Palermo. A fost un istoric, scriitor și revoluționar român.
Alături de fratele său mai mic, Barbu Bălcescu, a participat la Revoluția din 1848.

Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni.

Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu .

Bustul lui Nicolae Bălcescu, la Palermo, în Sicilia

După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844. În Franța se va implica în revoluția din februarie 1848, dar inspirat de această revoluție se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal.

Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, aceștia însă nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.

Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 – 1863.

Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l’Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.

În anul 1977, Cantemir Riscuția a făcut parte dintr-o delegație română plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Riscuția a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră. Trupul lui Nicolae Bălcescu nu a mai fost scos la lumină.

Ideologia comunistă românească, sprijinindu-se pe unele lucrări ale lui Karl Marx , îl considera pe Nicolae Bălcescu drept un înaintaș al acesteia. De aceea, pe biletele bancare românești, de 1.000 de lei, ediția 1950, precum și pe cele de 100 de lei, edițiile 1952 și 1966, a fost gravată imaginea lui Nicolae Bălcescu.

Peste 10 localități rurale, precum și străzi din România comunistă au primit numele lui Nicolae Bălcescu, în memoria revoluționarului pașoptist.

Iată un exemplu de caracterizare făcută de către ideologia comunistă lui Nicolae Bălcescu: „Nicolae Bălcescu este figura cea mai luminoasă a revoluției de la 1848. E tipul revoluționarului care, înțelegând mersul istoriei, și-a dat seama că adevărata revoluție trebuie să se sprijine pe forța poporului, să-i exprime năzuințele și drepturile. Bolnav de ftizie, având de îndurat lipsurile și greutățile exilului, în preajma ultimei sale călătorii spre țărmurile cu climă blândă ale Mediteranei, unde își va da sfârșitul, Nicolae Bălcescu ne apare în acest portret cu fruntea vastă de gânditor, dominată de focul privirii, cu ochii mari, pătrunzători, care exprimă o adâncă viață interioară.

Acest portret,de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci și admirația pictorului pentru adevăratul conducător al revoluției de la 1848. Lucrat cu măiestrie, portretul exprimă personalitatea vastă de gânditor și de luptător al lui Nicolae Bălcescu și se înscrie în galeria portretelor psihologice de seamă din istoria picturii noastre.”

Cronologie

• 29 iunie 1819 – Se naște la București Nicolae Bălcescu;Urmează Colegiul de la Sf. Sava.

• 1838 – După colegiul Sf. Sava este iuncher în oștirea română.

• 1840 – Împreună cu Bolliac și Eftimie Murgu, participă la conspirația lui D. Filipescu, dar aceasta eșuând, urmează o detenție la mănăstirea Mărgineni, unde sănătatea i se zdruncină.

• 1843 – Împreună cu Ion Ghica și cu Cristian Tell întemeiază societatea secretă Frăția, care avea în vedere pregătirea mișcărilor revoluționare de la 1848. Ia ființă la București Societatea literară care avea legături directe cu Frăția.

• 1844 – Apare în Propășirea, revista lui Kogălniceanu și a lui Alecsandri, prima scriere istorică, Puterea armată și arta militară de la întemeierea Prințipatului Valahiei și până acum, pe care Iorga o consideră „un minunat capitol de istorie, care n-ar sta tocmai rău nici sub condeiul unui istoric de azi“. În Propășirea apare studiul lui Bălcescu Comentarii asupra bătăliei de la Câmpia Rigăi sau Coșovo.

• 1845 – Împreună cu August Treboniu Laurian editează revista Magazin istoric pentru Dacia, unde apar tipărite pentru prima oară cronici muntenești și moldovenești.
  Sub îngrijirea lui Bălcescu și a lui Laurian apare primul volum din Cronicarii Țării Românești.

• 1846 – Tot în Magazin… Bălcescu publică Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri.
  N. Bălcescu începe redactarea operei sale capitale, Românii supt Mihai Voievod Viteazul.

• 1847 – Face o călătorie de studii în Franța și în Italia.

• 1848, februarie – Participă la revoluția din Paris.
  Apare Poporul suveran, revistă condusă de Dimitrie Bolintineanu, prin care se promovau ideile mișcării revoluționare de la 1848. Aici, Bălcescu publică articolele Despre împroprietărirea țăranilor și Drepturile românilor către Înalta Poartă.
  iunie – septembrie – Nicolae Bălcescu este fruntașul mișcării revoluționare din Țara Românească; aceasta fiind înfrântă, Bălcescu este exilat la Paris; apoi, agravându-i-se boala de plămâni, se stabilește pe mici perioade de timp în diverse localități din Franța și Italia.

• 1849 – Împreună cu Ștefan Golescu și cu Ion Brătianu, Nicolae Bălcescu face parte din comitetul periodicului La Tribune des Peuples, editat de scriitorul polonez Adam Mickiewicz.

• 1851 – Se înființează la Paris, sub îndrumarea lui Bălcescu, Junimea română, societate politică și culturală a tinerilor; printre aceștia se numără și Al. I. Odobescu, un împătimit admirator al lui Bălcescu.

• 1852 – Moare la Palermo Nicolae Bălcescu, întemeietor al istoriografiei moderne, principalul animator al revoluției de la 1848, un patriot ardent, martir al neamului.A murit la Palermo, dar nu a fost îngropat la groapa săracilor cum s-a scris, ci transportat la mânăstirea Capucinilor, specializată în mumificări. Mumia lui se poate vedea și astăzi în galeria acelei mânăstiri, cu mențiunea: „Nicolae Bălcescu, prim ministru al Valachiei”.

Publicat de Badea Leonard,XII-C.